De ce să folosiți tehnica UV-Doas pe detectoarele de gaze?

În tehnica UV -Doas, este proiectată un fascicul de lumină dintr -o sursă specială de lumină - o lampă de xenon de înaltă presiune - de -a lungul unei căi de monitorizare. Lumina de la lampa xenon este foarte intensă și conține atât lungimi de undă vizibile, ultraviolete, cât și infraroșii. Acesta este ridicat de un receptor și trecut printr -o fibră optică către analizor. Fibra optică face posibilă plasarea analizorului într -un loc diferit de receptor, care este uneori instalat într -un mediu agresiv.

Analizatorul este format dintr -un spectrometru cu un detector de lumină, un computer și electronice de control asociate. Spectrometrul împarte lumina în lungimile de undă folosind o grătare optică. Este posibil să fie necesare diferite intervale de lungime de undă pentru diferite tipuri de molecule. Prin urmare, grătarul poate fi rotit astfel încât intervalele de lungime de undă dorite să poată fi detectate cu o precizie ridicată.

Un spectrometru funcționează cel mai bine în gama ultraviolete. Prin urmare, tehnica UV-DOAS este utilizată în principal pentru monitorizarea concentrațiilor de molecule care prezintă absorbție în intervalul UV. Apoi este de asemenea utilizat un detector pentru lumina UV. În unele cazuri, spectrometrul funcționează bine și pentru molecule cu absorbție în intervalul infraroșu. Apoi, spectrometrul este completat cu un detector pentru lumină infraroșie, iar tehnica se numește apoi UV/IR-DOAS.

Detectarea spectrului, calculele despărțirii luminii în grătare este transformată într -un spectru măsurat în felul următor. O fanta îngustă se străbate în fața detectorului cu viteză mare. În timpul măturarii, semnalul este măsurat de un număr mare de ori. Rezultatul este un spectru măsurat în intervalul de lungime de undă selectat. Această lectură spectrală se repetă de o sută de ori pe secundă. Pe măsură ce se efectuează măturarea, spectrele individuale sunt adăugate la o evaluare medie pendinte.

Evaluarea se face pentru un interval de lungime de undă simultan. În primul rând, spectrul măsurat este împărțit la un spectru de referință, adică un spectru pre-înregistrat fără absorbție. Rezultatul este apoi comparat cu unul sau mai multe spectre de absorbție înregistrate în mod similar pentru tipurile moleculare relevante, unde se cunoaște concentrația respectivă. Un factor de magnitudine pentru fiecare spectru pre-înregistrat este variat până când se găsește cea mai bună potrivire posibilă a spectrului măsurat. Rezultatul oferă valoarea medie a concentrației tipului (tipurilor) moleculare care au fost pe calea de monitorizare în perioada în care a fost colectat spectrul măsurat.